10.09.2011 Concurs Someșul Sălaj



Paticipanți: Camelia, Ina, Mihaela, Anghel, Mita, Pety, Togor

După noaptea dormită la Cheia și tura prin Huda lui Papară, cu o escală la Alba Iulia să luăm pe Ina și Camelia (o știți de la Trascău Corp), am pornit spre Răchițele, la concursul celor de la Someșul Sălaj. În Cluj am făcut regruparea cu Togor și Mița, care ne așteptau foarte entuziaști (doar că la oboseala mea îmi păreau agitați ca dr***).

[parte optională]

După o scurtă pauză de cumpăraturi, alimentare și reîmprospătare am pornit spre destinația finală, cu noaptea pe noi. Togor cu Tico era în față și eu cu Suzuki după el... pentru o vreme, însă diferențele de stil de condus s-au făcut simțite și distanța a crescut. Au început telefoanele, „Unde sunteți?”, „Acum unde sunteți? Vă așteptăm în Huedin.” etc. Iritat am zis „ Am hartă, am GPS, megeți că nu mă pierd!”. „Are buletin, se descurcă!” aud la telefon. Când eram prin Mărgău, nopate și pustiu, deja drumul imi era neclar așa că scot GPS-ul... fără baterie, scot harta... scară prea mare, nu apareau localitățile. Merg înainte ghidat de intuiție masculină și ajung la un semn mare pe care citesc doar Răchițele – DRUM ÎNCHIS. Dacă drumul e închis trebuie să existe o rută ocolitoare și fac dreapta. Proastă decizie căci după vreo ora de mers pe un drum groaznic, fără semnal ajung la indicatorul Zalău 33 km - noroc că acolo aveam semnal. Îl prind pe Togor la telefon care panicat deja se înorsese să ne caute prin Huedin. Ne regrupăm la semnul cu DRUM ÎNCHIS, imi explică Andrei de ce e semnul acolo și continuăm de data asta pe drumul bun. De data asta nu l-am mai lăsat să scape din lumina farurilor. Ajunși în Răchițele mergem spre Vălul Miresei vreo 5 – 6 km și nu găsim pe nimeni, deși tabăra trebuia să fie la 5 km din centru. Ne întoarcem să mai cautăm și în altă parte... Iarăși am avut noroc, de ne-am întâlnit cu cei de la Creasta Cocoșului care ne-au condus la tabără – la 200 de m mai sus de locul unde am întors.

Am ajuns la tabără pe la ora 01:00 noaptea, am pus corturile și fiind foarte tensionați de pe drum am mai stat la foc vreo 2 ore pentru relaxare. Aici am întregit echipa, alipindu-l și pe Pety, care a venit singur de la Oradea, și ne aștepta de ceva vreme. Suficient timp cât să îl învățăm pe Alex de la organizatori că într-o sticlă de Cola în care se află o substanță verde s-ar putea să mai fie și altceva decât suc. Din păcate experiența nu a fost plăcută pentru el care nu mai consumă substanțe cu grade alcoolice de câtiva ani buni.

Nici măcar noi nu ne-am mirat că am fost ultimii care s-au trezit, spre frustrarea organizatorilor care atunci plecau pe traseul de regularitate. Am aflat că acesta urma sa fie parcurs în doua grupui mari, ghidate de către un organizator. Nu ne-am stresat prea tare căci i-am ajuns din urma la 1 km mai sus unde era proba de alpinism. Cu sprijinul lui Padre, care mi-a împrumutat papucii lui de cățărat, am trecut cu bine de proba de la alpinism. Am continuat pe traseul de regularitate până la cascada Vălul Mirese apoi am înconjurat Cheile Stanciului. Deși a fost scurt am ramas plăcut impresionați toți de spectacolul oferit, cu multe amenajari, cu o parcurgere printr-o mica peștera care ne scotea într-un balcon suspendate, cu alte peșteri și portaluri și multe puncte de belvedere. De asemena a fost placut că am mers în grupuri mari și pentru că am mai putut socializa cu alte cluburi și pentru că ne-am amintit cu nostalgie de PerPedes-ruile de odinioară. Teoreticele au fost folare la ureche fiindcă aveam oamenii din zonă Andrei și Pety.

Pe când am ajuns la tabără ne aștepta un ceaun cu mâncare caldă și eterna discordie, orientarea. Ne-au trimis organizatorii să alergăm printr-o veche defișare, plină de crengi putrezite și tufe de mure după un post la care au încurcat Nordul cu Sudul (viză inversă cică). Până la urmă postul a fost găsit, din întâmplare, exact în partea opusă. Miță și Andrei s-au descurcat bine la proba asta reușind să vină pe locul 2.

Pentru seara s-au anunțat proba de slidshow și proba culturală. Am aflat că și proba de slideshow contează la punctajul general și noi nu am pregatit nici o prezentare de acasă. Ne-am agitat puțin încercând să facem ceva pe moment, din păcate nu aveam timp, calculator sau poze suficente așa că ne-am resemnat. Am participat la cultural însă au fost alții mai talentați ca noi care au strălucit.

Duminică dimineața la festivitatea de premiere au fost împărțite o gramadă de premii, diplome, cupe, medalii, felicitări și pupe din care noi ne-am ales cu Locul I la Alpinism și Teoretic, Locul II la Orientare și deabia locul III la General. Câștigătorii trofeului au fost Dianthus Mediaș. Am rămas puțin dezamăgiți pentru că porba de slidshow ne-ar fi asigurat un loc mai bun la general dar nu e nimeni de învinovățit decât noi că ne-am prezentat cu tema nefăcută.

Am plecat repede după premiere pentru că de la Rachițele am mers direct la Ampoița la cățărat.

Vezi poze
Înapoi