08.09.2011 La Cheia și Huda lui Papară



Participanți: Anghel, Miha, Tavi

Cu campania de bornare a rezervațiilor în plină desfășurare și cu o dorință mai veche de a dormi la Cheia am pornit joi pe la amiză la drum. Planul pentru prima zi era să rezolvăm Pădurea Sloboda și cheile din zonă, iar pentru a doua zi să mergem la Vânătare și în Huda lui Papară (prima vizită a lui Tavi în peșteră).

Din Aiud am luat la rând Sloboda, Cheile Mănăstirii apoi Ponor unde am întrebat localnicii de un drum spre Cheile Geogelului – „După concasor primul la stânga!” iar noi naivi am ascultat. Drumul era o scurtătură, atât de abruptă încât invidiam pe Tavi care statea în spate chiar sub rollbar. Încet și fără evenimente am ajuns jos, unde am lăsat mașina și am pornit prin cheile Geogelului spre Cheia. Am instalat tabăra și am continuat prin Cheile Piatra Bălții spre Cheile Pravului.

Pe când am ajuns înapoi la tabără era deja noapte. Am aprins focul și ne-am pus să mâncăm. Aproape de miezul nopții am făcut câteva poze, posedat de spiritul vreunui metalist ce bântuia zona, apoi ne-am pus la culcare. După ce toată noaptea dinainte i-a fost bântuită de coșmare în care este surprins de viitură în Hudă, Tavi, în fața iminentului a devenit apatic și a dormit liniștit.

Dimineața, după o tură scurtă prin Cheile Râmețului ne-am întors la mașină pe drumul din ziua precedentă. Cu mașina am trecut „dealul” spre Sălciua, pe drumul comunal - nu pe scurtătură abruptă. După ce am bornat la Vânatare, am coborât jos la Hudă. Am intrat pe grabă pentru că trebuia să ajungem în Alba apoi să pornim iar spre Vlădeasa. Mihaela ne-a așteptat afară cu stația să dea alrma în caz de ploii puternice, vă amintesc că au fost 3 luni de secetă și valea Morilor avea un debit foarte mic, dar culmea era înnorat. Tavi, care aștepta de mult să viziteze peștera avea un echipament de invidiat de orice speolog însă amândoi am uitat să luăm cu noi o cameră foto. Am intrat până în Sala Virgină și la întoarcere am urcat în Sala Tăcerii. Tura a durat în jur de 2 ore jumate, suficient cât să vină cineva să imi fure toporul, moștenire de la străbunicul meu, de la intrarea în peșteră.

Vezi poze
Înapoi