28.08.2011 Drumeții printre stâncile munților Trascău



Participanți: Anghel

Un fel de jurnal

De când am primit invitația la tura de performanță „Drumeții printre stâncile munților Trascău” mi-am promis că o să particip. Am tot făcut lobby printre colegii de club însă întamplarea a făcut să fie în aceiași perioadă cu vestita Cupă Trascău. Am rămas singurul pe listă, dar nu am dat înapoi și m-am înscris la categoria XL, 2*50 km.
Plecarea a fost sâmbătă la ora 05.00 AM din Șard, unde, la propunerea unuia dintre organizatori am așteptat autocarul sponsorizat pâna la Zlatna (locul de start) – jos pălaria pentru așa organizare. A urmat Lost in space cu șoferul care a greșit drumul spre Zlatna apoi Lost in translation la înscriere unde nici româna nici engleza nu mi-au fost de folos. Am primit harta și o broșura care descria traseul (în limba română) și am pornit pe la ora 7.30, utimul, în întarziere, dar cu moralul ridicat.
Dâmbaul l-am urcat dintr-o suflare, apoi Păraginoasa. În Feneșasa am putut să mai schimb câteva cuvinte cu colegii de club și prietenii de la alte cluburi care participau la Cupa Trascău apoi am pornit spre vârful Măgura. La baza infamului urcuș m-am întâlnit cu restul participanților, toți pierduseră traseul, așa că am reușit sa ajung în fața lor. Nu a durat foarte mult și am început sa fiu depașit de unii. Când urcam spre Ciumerna am început să îmi dau seama de ce se numește „tură de performanță” pe masură ce eram depășit de concurenți cu echipament mult mai ușor decât al meu și condiție fizică mai bună. Urc până pe vârful Băieșul apoi cobor la Iezerul Ighel apoi urc iară prin Poiana Ascunsă. A urmat o parte cu difereță de nivel relativ mică până la Piatra Craivii și iarași coborâre în valea Cricăului, urcare la Piatra Bulzului și coborâre pe valea Gălzii. Această porțiune am parcurs-o împreună cu un participant care stia engleza, de la care am aflat că în Ungaria astfel de ture de performanța se organizează aproape săptămânal. Abia atunci am început să înteleg de ce persoane de 40-50 de ani alergau pe lângă mine pe pantă în sus. Mă obseda să ajung înainte de 18.30 în Șaua Cetii ca să pot trece și peste Piatra Cetii să termin tot traseul din prima zi, motiv pentru care ritmul a fost tot timpul forțat. Căldura și rucsacul pregatit pentru o tura la munte, nu pentru o tură de alergat și-au pus amprenta asupra mea, băusem deja vreo 6 litri de apa și totuși eram deshidrat și obosit.
Pe valea Gălzii înainte de urcarea pe banda roșie spre Șaua Cetii am fost așteptați de organizatori cu lebeniță, tartă cu fructe și alte prăjituri – nectar și ambrozie nu alta. Din pacate nu au reușit să compenseze pentru tot efortul din acea zi și pe la jumatatea urcușului deja aveam dificultăți serioase. Am ajuns la 18.35 sus în șa. Am răsuflat ușurat că nu mai era nevoie să mă grabesc. Am urcat sus pe Piatră unde am așteptat apusul apoi am coborât la tabără în Poiana cu Narcise. Aici erau pregatite doua ceaune mari de gulaș și kurtos kalacs. Din păcate eram foarte obosit așa că după ce am mâncat mam pus la somn. Traseul din ziua unu a fost de 54 km cu o diferență de nivel de 6000 m (ascensiune + coborâre).
Duminică mam trezit pe la 5.30, toate scârțiau și mă dureau așa că am mai lenevit jumate de oră. Nu ma puteam hotarâ dacă merg tot pe distanța XL sau aleg ceva mai mic. După ce am strâns bagajele și am mâncat am început să capăt umpic de mobilitate și am decis. Am plecat pe la 6.30 spre Modolești pe traseul XL. Totul a fost ok până am început să cobor. O durere groaznică îmi încerca genunchiul drept si nervii la fiecare pas. Curând mi-am dat seama că nu am cum să termin tot traseul. Am coborât cu pași de furnică în Modolești. Am observat că nu ma durea decât la coborâre așa că m-am hotărât că e prea devreme să renunț. Știam traseul până la Cabana Râmeț, știam că nu e mult de coborât așa că am continuat. A fost o plimbare frumoasă într-o zonă care îmi place mult dar din păcate durerea s-a agravat. Norocul meu a fost apa rece din chei care m-a mai calmat puțin. Ajuns la cabană, am anunțat organizatorii că renunț și am fost transportat la Rimtea cu mașina. După repaosul de pe drum am ajuns de deabia mai umblam. Aici am mai înfulecat o porție mare de gulaș și am așteptat cuminte restul participanților. Din păcate tata a ajuns înaintea lor așa că am plecat acasă inainte să apară cei din traseu. Aceștia mai aveau de parcurs de unde am abandonat eu apoximativ 30 km, peste vârfurile Pleașa, Bogza, Data și Piatra Secuiului.
A fost o experiențe foarte interesantă, am parcurs 74 din cei 102 km, am primit o diplomă pentru asta și o insignă. Cel mai impresionant a fost să văd o organizare impecabilă deși persoanele responsabile erau dintr-o altă țară. Aștept cu nerbadare ediția de anul viitor.

Vezi poze
Înapoi