07.02.2011 Cheile Râmeţului, Piatra Bălţii şi Pravului îngheţate



Anghel, Didi, Luci.

     O săptămână întregă, probabil cea mai friguroasă din an, am stat în sediu, visatori și speriaţi în același timp, aşteptând de la o rază de soare semnalul că putem ieşi în tură, să ne bucuram de spectacolul iernii în Cheile Râmețului. Am pornit sâmbată dimineața cu planul să ne întoarcem în aceiaşi zi.

     Odată ajunşi la intrarea în chei vedem că râul nu era îngheţat aproape deloc, lucru care m-a surprins şi m-a lăsat puţin dezamăgit. Acest lucru s-a schimbat însă după ce am trecut de portal, gheaţa începea să domnească. Ne-am oprit pentru un scurt răgaz să ne echipam cu colţari şi pioleţi (dacă tot îi avem de ce să nu îi şi folosim). Am înaintat fascinaţi, uimindu-ne cât de diferit arată un loc pe care îl ştim aşa de bine.

     Cu regret că părăsim cheile am ajuns în satul Cheia, însă panorama şi căldura primăvăratică ne-au vrăjit imediat. Aici am întâlnit un grup de turişti care au coborât de la Brădeşti cu intenţia de a dormi la fosta şcoală. Nu am rămas prea mult cu ei la poveşti pentru că ne-am dat seama că mai avem timp să mergem până în Cheile Pravului. Am înaintat pe râul îngheţat până la cascada de la finalul Cheilor Pravului. Aici am stat cât să facem nişte poze, să mâncăm câte un cârnaţ şi o clemetină, apoi am făcut cale întoarsă pentru că se făcea deja târziu. Dacă pe drumul dus atmosfera a fost relativ monotonă la întoarcere s-a spart gheaţa (de data asta la propriu), de repetate ori, în special cu Anghel şi Luci, din fericire nimeni nu a păţit nimica.

     La final de tură putem spune că suferinţa noastră, o săptămână de ger, a fost recompensată şi le recomandăm celor care nu au fost niciodată iarna în Cheile Râmeţului să meargă şi ei.

Vezi poze
Înapoi