03.01.2011 Anul nou în Retezat, mulți ani trăiască!



Andrei R., Andrei T., Diana, Marius, Cami, Cristi, Miha, Anghel, Didi și Luci

Se pare că am scăpat de Revelionul la Moară pentru-a o mia unu oară și am petrecut, unde altundeva decât… tot la cabană la Cristi. Dornici de evadare, plecăm spre cabana încă de luni, 27 decembrie. Ajungem, facem foc, punem pe foc, punem, punem dar… nimic. La cele minus douj’de grade de afară focul nu avea ce să le facă. Ne mai rămâne una soluție: vinul. Nu exagerăm și pe la 2-3 mergem la somn, mâine urmând să mergem. Da, să mergem. Ne trezim, destul de înghețați și facem planul să ajungem la refugiul Condor cândva spre seara pentru a nu fi nevoiți să tremurăm prea mult până când o să adormim. Zis și făcut, plecăm abia pe la 11:30 cu destinația Râușor unde ajungem pe la 1 și ceva. Aici lăsăm mașina, ne echipăm mirându-ne mereu de cât de frig poate fi și o luăm spre refugiu. După o scurtă încurcătură ne înscriem pe traseul ce urcă abrupt prin pădurea de molid de la altitudinea de 1.200 m până la refugiu Condor 1.780 m. Ajungem după 1,5 ore, intrăm și ne bucuram deoarece găsim mai mult confort decât ne așteptam. Refugiul este foarte primitor și deține o soba și chiar și lemne, gata tăiate ca să nu mai menționăm dotările complete (tacâmuri, vesela, câte ceva mâncare și băutură, topor, lampă, ceaun etc etc). Lăsăm însă rucsacii și ieșim să ne mai plimbăm pentru a profita de lumină. Mergem spre lacul Stevia, facem poze, măsurăm din priviri impunătorul vârf Retezat pe care îl vom cucerii a doua zi și ne întoarcem. Facem focul și nu trece mult până când temperatura este potrivită. Mâncăm, dăm o carte și ne punem să dormim pe la ora 8. Dormim destul de rău deoarece ne dam seama că sus pe pat este cam prea cald și în plus pisica nefiind acasă, șoarecii jucau peste tot.

Dimineața la ora 5 ne trezim, ne pregătim și pe la 7 pornim spre Retezat sau mai departe, cineștie… Vreme superbaă zăpadă nu prea adancă și destul de înghețată, astfel încât după vreo 2 ore suntem în creastă. De aici mai avem cam o oră până pe vârf. Urcăm încet cu colțari prin zapada cam instabilă si ajungem, nu fără emoții pe vârf. Se vede că Andrei R. se cam grabește și după câteva poze, împreună cu Anghel o apucă spre vf. Bucura cu destinația Zănoaga – Gura Zlata. Eu cu Andrei T. nu participam la acțiunea cam aventuroasă a colegilor și hotărâm să coborâm înapoi pentru a recupera bagajele și, respectiv, mașina de la Râușor. Mai facem câteva poze și începem coborârea. Aici e aici… coborâm 100 de metri cam în o oră cu mare grijă datorită pantei foarte abrupte și a stratului superior instabil. Ajungem intregi la refugiu, strângem, curățăm și mai apoi, pe la ora 5 suntem jos la Râușor.

Luam mașina și pornim la Subpiatră să o așteptăm pe Didi la gară. Apoi, destinația cabana lui Cristi. Ajungem, ne încălzim, mâncăm, povestim, jucăm carți… se face ora 12 cred și temerarii colegi nu mai apar. Până la urmă dau un semn de viață printr-o metodă nu foarte inspirată. În fine, îi recuperăm cu mașina de la baraj după ce au parcurs o distanță cam lungă (vf. Bucura, lacul Bucura, Poiana Pelegii, Rotunda, baraj – aprox. 25 km, fără să mai punem la socoteală porțiunea refugiu – vf. Retezat). În fine, discutăm discuții și mergem la somn.

In zilele următoare suntem cam sedentari plimbandu-ne doar în jurul cabanei. Duminica, pregătiți să luam în piept anul nou (în sensul că nu) pornim spre casă, cu o oprire la rezervația de zimbri de langă Hațeg.

La mulți ani Anghel și Cami, Vasililor și tuturora!

Vezi poze
Inapoi