03.12.2010 Pe lângă Retezat



Cristi, Cami, Mitza, Anghel, Didi si Luci

Ne-am tot propus de ceva vreme sa petrecem un weekend la cabana lui Cristi, ocazie cu care sa atacam zona Peleaga – Bucura sau chiar Zanoaga. Ocazia s-a aratat de ziua lu Luci, desi vremea nu era tocmai potrivita si nici pregatiri pentru o tura mai serioasa nu s-au facut.

Oricum, profitand si de minivacanta de 1 decembrie, joi, dupa ce am facut cumparaturile am pornit spre libertate. Am oprit pentru scurt timp la Vinerea pentru a incarca lemne de foc si ne-am indreptat direct spre cabana. Aici, pana s-a incalzit am inghitit mai bine de jumatate din vinul rosu si dulce pe care il aveam, ceea ce inseamna party!

A doua zi, dupa ce ne revenim iesim putin la aer si urcam spre Tarcu, sperand la o panorama a Retezatului. Urcam tot mai sus dar ceata nu ne slabeste, ba mai mult incepe si ploaia, care ne grabeste spre cabana. Ajunsi, incingem gratarul, consumam restul de vin si planificam pe maine sa ajungem la Poiana Pelegii si apoi pana la lacul Bucura.

Dimineata, vremea tot nepotrivita, dar ne pornim. Platim taxa de intrare in parc si suntem avertizati ca drumul este acoperit cu zapada. Urcand se porneste sa ninga precum in povesti. Ne dam seama ca inaintam mult prea incet prin zapada neatinsa si nu vom mai ajunge la destinatie in timp util. Astfel, renuntam sa-l mai chinuim pe mitsu si urcam pe traseul spre Crucea Traznitului – durata 2,5 – 3 ore. Scopul era sa iesim in etajul subalpine pentru a admira privelistea spre Retezatul Mic. Nu a fost sa fie asa deoarece ninsoarea era din ce in ce mai intense si am renuntat cu 2 km inainte de varf. Ne intoarcem la masina si inapoi nu mai recunosteam locurile: totul era acoperit cu un strat gros de zapada. Ajungem noaptea si gasim focul facut in gratar. Mancam, bem ce mai gasim si la somn.

Ziua urmatoare se arata total diferita de anterioarele in sensul ca tot era alb si soarele stralucea. Entuziasmati, plecam cu acelasi scop: sa iesim in teren deschis. Incercam sa urcam o portiune cu masina insa tot la 50 m trebuia sa inlaturam cate un copac prabusit pe drum din pricina poverii zapezii. Pana la urma am renuntat si am luat-o la picior dar ce sa vezi… nu mai scapam de invaluirea de ceata care ne insotea. Urcam pana la un punct de belvedere, asteptam 10 minute dar nimic. Ne multumim cu ce vedem in preajma noastra, cu adevarat feeric. Ne intoarcem la cabana pentru ultima seara inainte de intoarcerea in Alba L.

Problema este una singura: pe cand incepi sa uiti de griji, trebuie sa te intorci la ele.

Vezi poze
Inapoi