29.11.2010 Măsurători arii protejate - un raport, două ieşiri



Prima tarzie (Anghel, Adi si Dan)

Subtitlul nu are nici o legatura cu ora la care am plecat, ci a fost ales pentru că era sfarsit calduros de toamna. Acesta a fost motivul pentru care am iesit din casa; destinatia Leaganul Civilizatiei cunoscut de profani ca si Salciua. In ideea de a imbina placutul cu utilul a luat cu noi si GPS-ul topografic pentru a face masuratori de precizie in rezervatiile ce urma sa le vizitam.

Ziua unu a fost in mare parte consumata pana am adunat echipa si ne-am deplasat in zona asa ca am ales sa mergem in Cheile Runcului. Am facut o tura scurta, ocolind versantul stang al cheilor, dupa care am incercat sa vizitam si Cheile Pociovalistei. Am renuntat repede deoarece accesul era blocat de excavatoare si santuri si se facea tarziu, asa ca am pornit spre casa bunicilor lui Adi, in Valea Larga, unde urma sa innoptam.

In a doua zi ne-am hotarat sa ne plimbam prin Scarita Belioara. Ne-am bucurat de o vreme minunata si un peisaj de exceptie. Pe treaseu am reusit sa imi bulversez colegii topografi, deoarece acolo unde ei vedeau doi fluturi, eu naturalistul, vedeam trei specii diferite. Spre surpriza noastra diversitatea biologica mare din rezervatie include si diversitarea etnica si rasiala; constatare facuta dupa ce am intalnit doi marocani pe traseu (din propria experienta pot spune ca sunt scumpi la vedere pe munte).

Pentru ziua a treia am ales sa mergem la Poarta Zmeilor. Iarasi am avut noroc de o zi in care am intalnit multi turisti pe traseu. Atat de multi incat in momentul in care am incercat sa fotografiez ramasitele digestiei unui urs a aparut un turist aiurit care a acoperit fapta rusinoasa cu piciorul. Sper ca asta l-a ajutat cu norocul, caci eu nu i-am urat de bine. Dupa urcarea istovitoare pe la Șipote, am facut o pauza prelungita la balcon de unde am impartit echipa in doua. Adi si Dan au continuat cu masuratorile apoi s-au intors in Salciua la masina. Eu am continuat traseul marcat cu cruce rosie prin Cheile Plaiului pana in Izvoarele. Am asteptat pe cei doi colegi sa vina cu masina dupa mine la barul din sat. Cat am socializat cu oamenii de acolo am reusit sa aflu informatii despre un aven despre care nu stiam, ”Sunatoarea” din Bedeleu.

Celalata devreme (Adi, Anghel, Dan si Luci)

Desi era inca noiembrie vremea a fost total diferita fata de iesirea precedenta; venise iarna intre timp. A fost un weekend scurt, am plecat (Anghel si Luci) deabia sambata pe la amiaza, spre Intregalde, unde n-am intalnit cu Adi si Dan. Cand treceam prin Cheile Intregalde cu masina, se vedea cum viscolea sus pe creste, insa nu ne-am lasat intimidati de asta. Am luat pe Adi si pe Dan de la cabana si am pornit spre Paraul Turcului si Cheile Galditei. Am tras niste masuratori rapide pe masura ce urcam, pentru ca era teribil de frig pentru pieile noastre dezobisnuite de iarna trecuta. Am urcat pana deasupra Paraului Turcului, intr-un loc cu o priveliste minunata asupra vaii. Nu am zabovit deoarece foamea ne incerca greu pe toti patru. Ajunsi la cabana am facut niste gratare, urmand apoi program liber de veselie si voie buna.

Duminca desi trebuia sa ajungem pe lumina inapoi in Alba, am decis totusi sa urcam pana la Tecsesti sa facem niste masuratori in Cheile Tecsesti si Poiana cu Narcise. Ajunsi in chei am coborat eu, Adi si Dan din masina pentru masuratori. Luci nerabdator pleaca cu masina inainte, si nu se mai opreste numai deasupra satului, lasandu-ne pe noi prada gerului si cainilor. Dupa vreo jumatate de ora ajungem si noi la masina. De acolo mergem toti patru pana la casa lui Nea Petrica, Dumnezeu sa il ierte, luam niste puncte pe GPS, insa, ca si in ziua anterioara frigul ne-a trimis repede acasa.

Vezi poze
Inapoi