17.08.2010 Cu grinzile la deal sau evoluția la bârnă



      De joi pana luni, o mica parte a membrilor Albamont s-au luptat pentru transportarea lemnului si a celorlalte obiecte necesare construirii unui balcon de belvedere, din Izvoarele pana pe platoul Bedeleu. Odiseea a inceput prin transportarea materialului lemnos din Salciua la Izvoarele, cu ajutorul Salvamont Alba. De aici, lemnele urmau sa fie urcate sambata pe platou cu un tractor 450, neaparat DT, adica dubla tractiune, adica AWD sau 4WD in alte limbi.

      Vineri de dimineata am incarcat echipamentele necesare (generator, scule de mana, electrice sau pe benzina) si hai la deal (dupa ce i-am asteptat 2 ore pe cercetatorii stiintifici cu care trebuia sa urcam dar nu au mai aparut). Drum rau, extrem de rau, nu stiu daca mitsu ne va ierta vreodata, dar, dupa cum spunea un mare pilot in viata, trebuie fortat un pic.
      Dupa mai bine de o ora ajungem La Rogoaze, unde lasam masina si transportam in mai multe ture bagajele pana la locul taberei din apropierea intersectiei marcajelor banda rosie si albastra cu crucea rosie. Ne mai ramane timp cat sa punem corturile, sa aducem lemne si sa gatim niste conserve de fasole la ceaun. Am uitat sa precizez ca spre sfarsitul zilei, Istvan si cu Csaba (cercetatorii) au reusit sa ne intalneasca dupa ce au urcat din Salciua deoarece au confundat moara Albamont cu watermill-ul din Rimetea si cu Valea Morilor din Salciua.

      A doua zi dimineata, pe la 6, Adi (OO) si cu Luci coboara in Izvoarele ca sa incarce lemnele si sa se intoarca cu tractorul. Asa s-a si intamplat, astfel incat pe la ora 11 lemnele erau pe platou. De aici incepe truda, sau declasificarea conditiei umane mai exact. Ca sa fie mai clar, caratul lemnului cu spatele pana la locul de amplasare a balconului (cam o ora cu grinda in spate). S-a transportat cat s-a putut, urmand ca a doua zi sa incepem constructia (sa ne ierte ca era Sfanta Mărie si duminica pe deasupra).
      Am curatat locul, am facut planuri, am schimbat planuri, am revenit si iar ne-am razgandit. Pana la urma am inceput sa gaurim. Surpriza… acumulatorii s-au descarcat inainte sa terminam doua gauri. Concluzia: pentru data viitoare, generator si masina de gaurit serioasa.

      Luni dimineata strangem si coboram cu masina pentru a ajunge la sedinta, ce fericire!

      Nu va face nimeni statuie participantilor: Didi, Adi (OO), Anghel, Tavi, Cosmin si Luci.
      A fost placut, recomand tuturor sa incerce experienta caratului de grinzi, doar asa poti sa intelegi ce simte un bou prins in jug :). Va asteptam!

Vezi poze
Inapoi