07.03.2010 Minitura de iarna tarzie la Ramet



Participanti: Didi, Adi, Cristi, Mita, Gabi si Luci

 

Dorind sa ne mai bucuram (daca se mai poate spune asa) de (speram totusi, ultima din iarna ce a trecut) zapada, am plecat spre Cheile Rametului, ingramaditi in masina lui Gabi. Am oprit in Cheile Manastirii, unde am vrut sa cucerim creasta, pe un traseu prea dificil pentru o minitura de iarna, dupa cum se va vedea. Echipati subtirel, dupa mai putin de o ora, a trebuit sa recunoastem ca ne-a invins (precum un fost Presedinte al Romaniei) si sa ne intoarcem cu promisiunea ca vom reveni decum se va topi zapada.

Dupa ce servim in graba niste cafele si sucuri pe terasa d-lui primar, ne hotaram, desi eram deja cam uzi, sa mergem si pana in Cheile Rametului, pentru a le admira, imaculate, sub proaspata si neatinsa zapada de martie. Nu am regretat, privelistile fiind superbe. Ce am regretat insa, a fost faptul ca, dupa portalul din chei, am descoperit niste inscriptii ale omului modern de caverna sau chilie, nu se stie sigur, homo barbarus fanaticus-ortodoxis (vezi foto). Acest specimen face parte de fapt din marea familie a dobitocilor (nu dobitoacelor), pe care, speram, sa ii intalnim cat mai rar in natura. Tinem sa precizam, ca daca vom reusi sa-l identificam pe individ, nici crucile si nici inimioarele nu or sa-l mai scape de la o amenda usturatoare. Ma intreb acum, daca Manastirea Ramet e un coltisor de rai, de ce nu a mazgalit acolo, pe ziduri, de ce a venit pana la jumatatea cheilor??? Vorba ‘ceea: Doamne fereste! Ascunde-te Cornele N!

Vezi poze aici.


Inapoi