21.02.2010 Loisir cu plaisir la Rimetea



Care am fost: Didi, Cami, Mita, Cristi, Luci si mai noii Leti, Andra, Taisia si Gabi

 

Actiune trecuta in calendar din timp, (pentru miercuri-joi) dar care a fost amanata din diverse cauze, s-a intamplat pana la urma in weekendul ce a trecut. Retrospectiv privind, cred ca a fost bine-venita amanarea deoarece au putut sa ne insoteasca patru noi prieteni, veniti cu noi in premiera mondiala. Pe langa cei patru, trebuiau sa ne insoteasca si Diana (si ea a semnat adeziunea) impreuna cu o prietena de-a ei, insa au cedat in fata unei raceli si a riscului crescut de agravare de la Moara.

Plecam sambata, care pe la ce ora poate si ne intalnim la Rimetea. Foc in soba, gustat cate ceva, apoi plimbare de voie pana la Gonduzo, unde suportam vreo juma’ de ora fumul de tigara si apoi ne inghsuim toti 9 (da, noua) in Patrolul evil a lui Gabi.

La Moara, multe jocuri de copii (mima, bolt, buda si inca ceva cu jetoane), un pic de catec (mie chiar mi s-a parut un pic, restul a zis ca a fost mult, prea mult). De asemenea, am umplut un ceaun de legume si l-am lasat frumos la foc pentru a-l servi ulterior cu placere.

Desi s-a propus sa plecam la 8 pe traseu, pana la urma tot la 11 am plecat, si nu oricum, cu masinile pana in sat si de acolo am apucat punctul albastru spre Padurea Oprita (care geme de ursi desi Cristi nu crede) si mai departe spre intersectia cu crucea albastra care vine de la Vidolm si merge la Coltesti. Aici am stat si am cugetat. Nimeni in afara de Luci nu vroia sa urce pe Ugerul (max. o ora pe punct rosu) asa ca am luat-o spre Coltesti, pe cruci. Dupa ce ne innamolim cum se cuvine, intersectam banda rosie si o luam stanga spre Rimetea, ocolind pitoreasca creasta a Ardascheiei. Priveliste frumoasa, poze cu sutele si ne trezim pe la ora 5 in fata la Gonduzo, dovada ca toate drumurile duc la birt. Aici inghitim cu pofta sucuri si ciocolati calde, dupa care mergem la Moara sa ne adunam lucrurile. Mai mancam, mai povestim, de fapt Cami ne spune povesti cu Mos Craciun si plecam spre casa (apropo, drumul Aiud – Rimetea este ceea ce se cheama bataie de joc de masinile si banii nostri, asa sa stiti... daca in vara si toamna mai “mergea”, acum e infiorator).

In Alba lasam lucruri pe la sediu si mai stam la o jumate de pizza, asa la o poveste, ca venise si Marius, absentul turei (alaturi de Ina si Anghel).

 

Vezi poze aici.


Inapoi