12.11.2009 Cu ce am castigat culturalul la Kogaion



La cererea fanilor, am promis ca vom pune pe sait, ca să se bucure tot omu, textele ce ne-au puşcat prin cap cu ocazia pregătirii pentru proba culturală de la Cupa kogaion Orastie

La cererea fanilor, am promis ca vom pune pe sait, ca să se bucure tot omu, textele ce ne-au puşcat prin cap cu ocazia pregătirii pentru proba culturală de la Cupa kogaion Orastie. Proba am şi câştigat-o deşi am aflat de la Călin H mai apoi că de fapt noi trebuia să luăm doar locul doi, dar no, aşa a fost filmul. Filmul apropo s-a dovedit până la urmă că nu a fost cu happy-end (a se vedea raportul “Trofeul Kogaion sau cum să ajungi vesel şi să pleci frustrat”)

 

Menţionăm că textul este cel original, mai poate fi îmbunătăţit (atât am reuşit în cele două ore avute la dispoziţie), de atunci însă ne-au mai venit ideei, dar toate la timpul lor.

 

 

Atlas de Mitocanie Montană

 

În urma incursiunilor efectuate de către membrii cercului sportiv Siderurgistul Călan pe cărările munţilor patriei noastre, le-a fost dat să identifice o serie de specimene de aşa-zişi iubitori ai muntelui:

 

Culturalistul dă Carieră

 

Utilizând cu abilitate instrumente muzicale şi interpretând cântece cu tematică montană la nivel acustic crescut, utilizează, îndeobşte, o gamă largă de expresii stereotipice de genul: „Ce ne mai distrăm!”, „Ropote de aplauze!”, „Bine, Victoraş!”, „Bagă cioară!”, „X-ulescu preşedinte!”, „Pişă-te pe noi!”.

De asemenea, adesea refulează in grup, în jurul focului, aducând ofense unor populaţii mai avansate: „Americani-s de vină...!

 

Montaniardul de Alpi

 

În permanenţă nemulţumit de spectaculozitatea munţilor patriei, e mereu în căutarea piscurilor de palmares de pe tărâmuri străine, altminteri, făcând referire mai mult decât deranjant la măreţia ascensiunilor precedente: Muntele Alb, Hornul Mă-sii, Camonix, etcetera.

 

Bucureşteanul dă Crai şi Bucegi

 

Adeseori este surpins deplasându-se în turme numeroase, provocând blocaje ale rutei de migrare Ploieşti – Braşov pe Valea Prahovei. Între două ture de Bucegi şi Crai obişnuieşte să intercaleze neapărat un weekend „dă vamă”.

Urmăreşte mereu achiziţionarea de echipamente costisitoare nu în scopul sporirii şanselor de supravieţuire ci doar pentru a-şi etala penajul sclipitor în faţa semenilor din aceeaşi specie.

De prea multe ori îşi începe ascensiunea spre cote înalte utilizând cu abilitate telecabina şi petrecându-şi restul weekendu-lui în cabane turistice ce-i amintesc de o perioadă din trecut.

 

Speologul dă ţeavă

 

Scump la vedere, îndeobşte găsit blocat în sifoane şi goluri subterane, inventariază permanent numărul de puţe (a se citi puţuri) în care a coborât, trăind cu speranţa depăşirii recordurilor personale privind: dificultatea, lungimea, lăţimea, adâncimea şi chiar grosimea acestor cavităţi.

 

 

 

 

 

Luzăr Lauda

 

 

Am venit un sfert de ţară, maşinile să ne doară

Prin Călan noi am trecut, Combinatul l-am văzut

Cioclovin-am căutat, drumuri rele-am apucat

Drumu-a fost anevoios, mai să mergem toţi pe jos

 

În tabără am ajuns, loc de cort era doar sus

Dar noi ne-am îngrămădit, să dormim am reuşit

Pe la şapte ne-am trezit şi cu greu noi am pornit

Şi de cum noi am plecat, primul post l-am şi ratat

 

De istorie am învăţat, probele ne-au încurcat

După panglici ne-am uitat, dar pe multe le-am ratat

La teorie-am chinuit dar răspunsuri n-am găsit

În tabăra când am sosit zamă caldă am servit

 

Şi cum voi ne-aţi tot grăbit, doar atât am reuşit.

 

Ref: Suntem Albamont, la voi am venit

Multe peşteri am găsit

Suntem Albamont şi sete-am răbdat

Nici-o crâşma n-am aflat

Sunteţi Kogaion şi cupa veţi da

Multă bere-om pune-n ea

Suntem Albamont, la voi am venit

Multe peşteri am găsit

Inapoi