29.08.2009 Tura Piatra Craiului



Piatra Craiului – 27-29

Piatra Craiului, 27-29.08.09

Participanti: Andrei, Anghel si Luci

 

Am planificat o iesire in muntii inalti. Am ales pentru vara asta Piatra Craiului, probabil cel mai impresionant masiv muntos cu cea mai lunga creasta calcaroasa din tara. Astfel, am ajuns in Zarnesti, am facut aprovizionarea si am lasat masina la Fantana lui Botorog. De aici am urcat pe banda galbena pana la cabana Curmatura, unde dupa o scurta pauza am mers mai departe pana in saua Curmaturii, intre Piatra Mica si creasta efectiva a Pietrei Craiului. Dimineata am atacat creasta pe La Turnuri, moment in care peisajul a devenit foarte spectaculos. Am urmat creasta principala pana la refugiul Varful Ascutit, unde ne-am adapostit cam doua ore de ploaie. Am plecat mai departe, am urcat pe varful La Om (2236 m) si am decis sa inoptam la refugiul de sub Coltii Grindului in speranta ca a doua zi vremea va fi mai buna. Mentionam ca refugiul servea se pare ca si tomberon de gunoi pentru anumiti turisti. Am indurat mirosul care s-au dovedit mai suportabil decat frigul. A doua zi intradevar, soare si multe capre negre la mica distanta. Fotografii, cafea si hai la drum. Nu dupa mult timp insa incepe sa ploua aproape din senin, singuri nori fiind amplasati doar pe varful crestei si erau rodul convectiilor puternice de dimineata. Avem totusi ragaz sa admiram si peisajul salbatic si diferenta mare de nivel de pe versantul vestic. Ajungem la saua Funduri de unde un salvamontist, Puiu, ne spune ca in 4 ore ar trebui sa fim la masina, ca parem baieti sanatosi. Noua nu ne vine sa credem nici una nici alta dar o luam la picior. Si mergem si tot mergem, trecem prin zone deteriorate (La Table) de defrisare si pasunat si pana la urma reusim sa pierdem marcajul, din cauza ca respectiva cruce rosie se bifurca la un moment dat, insa fara sa fie semnalat in vreun fel. Oricum, ajungem la Folea, de unde realizam ca avem de trecut un munte pentru a reveni pe traseu. Aproape sa ne enervam, dar ne trece cu niste zmeura de care ne saturam repede deoarece ni se pare (lui Romanescu) ca vedem un urs. Coboram ciudat de dificil ca sa fim pe traseu si ajungem intr-o zona cam infricosatoare, care pare habitatul ideal pt urs. Mergem mai departe, sa tot fi fost dublu decat a zis salvamontistul, dar ajungem, cu picioarele varza de la bocancii uzi. A fost frumos, abia imi mai adun fortele sa ajungem pana in Alba cu masina semistricata, bineinteles dupa o portie de parizer cu mustar, deja traditional.

 

Vezi poze aici.


Inapoi