22.08.2009 Trofeul Kogaion sau cum sa ajungi vesel si sa pleci frustrat



Trofeul Kogaion 2009 – editia a IX-a – Cioclovina, Muntii Sureanu

Trofeul Kogaion 2009, editia a IX-a, Cioclovina, Muntii Sureanu

 

Participanti: Anghel, Ina, Didi, Cami, Cristi, Calin, Simona, Miha, Vlad si Luci.

 

Plecand cu doua masini (sau una jumate), cu ceva intarziere din Alba, ne-am trezit captivi in probabil deja obisnuita aglomeratie de pe E68 inainte de Orastie, care ne-a terminat toata rabdarea pe care o pastram pentru cei 10 km de drum neasfaltat care ne asteptau. Cum toate au o limita, am reusit sa ajungem in Simeria Veche de unde am tasnit ca sageata spre Calan, pe magistralul si mult mediatizatul de rau drum E79, care ne face mereu si de multi ani sa dam cu capu de plafonu masinii.

Am admirat (in sensul ca nu) impresionantul oras muncitoresc Calan, mandria siderurgiei ceausiste, despre care am aflat ca nici nu a prea apucat sa arda mult gazu (vreo 15 ani), oricum, un record daca ne gandim la Uzina Noua din Zlatna... dar preferam sa un ne mai gandim si sa ajungem odata in munti.

Din Calan, dupa doua rataciri care au avut scopul sa deruteze dacia cu prietenii nostri de la TC Zlatna, am apucat drumul spre Bosorod, comuna de care apartine satul (daca un e prea mult spus) Cioclovina. Mult drum si mai mult praf dar ii dam forja si ajungem pana langa tabara, unde cu greu am gasit locuri de corturi, un stiu daca din pricina a prea multi concurenti sau a spatiului prea stramt.

Ne culcam, adica dormim ca sa ne trezim pe 7, ora impusa fara nicio justificare de catre organizatori. Dimineata ne trezim in binecunoscutele ragete ''in X minute incepe premierea'' si ne inscriem in concurs; facem 2 echipe si da-i sa mearga... un minut a durat si am si ratat (pentru putin timp) primul post fara arbitru, ascuns de organizatori in capatul unei galerii sapate de mana criminala a omului in cautarea de cacat (de liliac) sau guanofosfat ca sa vorbim frumos.

Umblam, admiram relieful carstic (chiar avem ce), primim o lectie de geo-speo-istorie si ajungem la postul cu orientarea unde participa Anghel si Calin. Primul scoate un timp destul de bun ca sa plecam cu certitudinea ca vom ocupa un loc pe podium la aceasta proba. Apoi plimbareala, priveliste asupra m-tilor Retezat si ratacirea traseului datorata lipsei marcajelor si a hartii intocmite extrem de neglijent (ca am zis ca vorbim frumos). Ajungem pana la urma in Fundatura Ponorului, unde nu e asa rau precum suna, ba peisajul e chiar de admirat. Aici, dam proba teoretica, la care un mai stiu ce s-a intrebat si ce s-a raspuns atat de tare ne-a batut soarele in cap, unii dintre noi confundand linxu cu cocosu de munte si chiar jderul cu parsul... ei asta chiar nu o mai pricep. Si mergem si mergem si ajungem pe malurile de pamant si piatra a unei cetati dacice din vremea lui Decebal, care am inteles ulterior ca au fost puternic spalate in sange de dac si de roman... pacat de el si de ele. De aici inca un pic si ajungem la tabara unde mancam o zama calda de oarece felurite feluri oferita de organizatori (ca sa aiba cu ce sa ne scoata ochii dupaia, ma gandesc). Se desfasoara proba de catarare pe care o castigam gratie abilitatilor si conditiei fizice a lui Anghel, care a fost antrenat draconic vreme de 3 zile inainte de concurs cu ciclism, inot si catarat la Ampoita. Apoi ne apucam sa intocmim texte pentru cultural. Gratie lui Calin am reusit pana la urma, chiar daca am fost presati de timp si de femei sa compunem cateva texte care si noua s-au parut amuzante... viitorul ne-a demonstrat ca si altora. Gata, am zis, avem Atlasul de mitocanie montana (Culturalistul de cariera, Montaniardul de Alpi, Schiorul de Balea, Speologul de teava etc), o poezie si versuri pentru un cantec inspirat din realitatea acelei zile, care il vom acompania cu chitara. Emotii, agitatie, transpiratie, sustinem proba, nu asa bine cum ne-am fi dorit dar bine ca am scapat si putem sta linistiti. Bere, cantece, povesti.

A doua zi, festivitatea de premiere se lasa asteptata, ca de, dupa cum se va vedea, e grea aritmetica. Si incepe... sute de diplome speciale (cu scopul clar de a ne obosi) si pe urma, proba de regularitate (traseu + teorie) Albamont, locul 1, proba de orientare Albamont, nimic (dar stati sa vedeti), proba de catarare Albamont, locul 1, proba culturala Albamont, locul 1 (aici nu ne-a venit sa credem), clasament general Albamont, nimic. No asta chiar nu ne-a venit sa credem nici atat. Cum se poate? Am intrebat care e sistemul de notare... am fost aburiti! Cerem sa vedem calculele... vedem ca avem locul 6 la orientare cu 13 minute si ceva... stupoare, stim ca am scos 7 minute, refacem cu organizatorii calculele si vedem ca stiam bine si ei au calculat prost.

 

Concluzie (ne abtinem in continuare si vorbim frumos):

- regularitate + teorie locul 1

- catarat locul 1

- cultural locul 1 (chiar daca nu conteaza la clasament)

- orientare pe corect locul II

Si acu incredibilul:

- general, nimic, adica doar frustrare...

 

La intoarcere ne prostim un pic pe valea ce iese din Cioclovina cu apa si ne intoarcem tot asa de frustrati spre casa.

 

Sa ne vedem pe munti!

 

Vezi poze aici.


Inapoi