18.07.2009 Tura de la Rimetea la Ramet



Tura Trascau

Tura Trascau

 

15-18.07.2009

Ina, Didi, Anca, Luci, Anghel

 

Intr-o seara de iulie, imbarbatati fiind de putina bere trasa dupa ceva actiune de voluntariat la noul sediu, ne hotaram sa incepem chiar de a doua zi o tura de Trascau, despre care discutam mai demult. Gata! Mergem de la Rimetea la Zlatna! Fara masina! Bun... dupa cateva povesti concluzionam ca o sa parcurgem distanta doar de la Rimetea la Iezer. Zis si facut! Fara niciun plan, fara sa discutam despre traseu, ne trezim cu greu a doua zi, cu jumate din barbatia de seara trecuta. Dar daca am zis, am zis, tre sa facem. Hotaram ca luam autobuzu de 14:10 pan la Aiud si de acolo pe cel de 16:00 pana la Rimetea. Asta era planul... cand colo ce sa vezi. Eu cu Ina lcare au fost cei mai rapizi din grup scapam autobuzul. Ceilalti, Anghel cu Didi trebuiau sa vina cu ocazia mai tarziu ca is imprastiati sau stiu eu ce alte defecte mai au. Pana la urma las masina la alba peasant's mall si ne regrupam la ocazie spre Aiud. Ina isi da seama ca a uitat izolirul la mine in masina. Ca cavaler ce is fug dupa el. Caldura mare. Patruns in masina nu am mai avut puterea sa ma dau jos, motiv pentru care am gandit ca o sa mergem cu masina si o abandonam in Aiud, ca si asa nu mai e de treaba. Il iau pe Anghel in masina si plecam sa le luam si pe fete (ramase singure la ocazie). Cand ajungem langa ele, ce sa vedem... fetele isi urcau rucsacii intr-un Rover negru cu manele. Aia-i, am zis! Stati! Ele nu, ca nu. Asta e... ne-au lasat pentru bani. Hotaram regruparea in Aiud. Lasam masina la Mol si prindem si noi o ocazie. In Aiud aflam ca nu mai exista autogara; faina comuna! Mergem spre celebrul loc ''la brutarie'', care se pare ca e adevaratul centru al metropolei si luam microbuzu. Pe drum am avut cateva tentative de regurgitare datorita mirosului picioarelor pasagerului din stanga dar am ajuns! Fara sa stam pe ganduri ne-am luat o halba de la Gonduzo, sub pretextul ca o asteptam pe Anca pe care o aducea taica-su de la Cluj. Si stam, si stam. In sfarsit apare, mai bem o bere (caldura mare) si plecam. Urmam punctu albastru urcand cam o ora si punem corturile pe inseuarea din vestul varfului Ardascheia. De aici puteam vedea impunatorul varf Ugerul, tinta noastra de a doua zi. La foc, povesti despre ursi si alte amintiri memorabile, apoi dormim.

Dimineata pornim pe acelasi marcaj pana la poalele Ugerului. Aici, ne ratacim pentru scurt timp, nemaigasind marcajele realizate chiar de noi cu 3 ani in urma. Pana la urma, cu putin ajutor, intram pe punct rosu care ne urca in serpentine pana in apropierea varfului. Aici ne bucuram de perspectiva, facem cateva poze, bem o cafea cu Iancu si luam directia Vanatare, locul de campare pentru ce-a de-a doua zi. Peisaj de vis, fara traseu marcat, creasta salbatica, multe muste, zgarieturi, nori amenintatori. Ajungem pana la urma la marcajele banda rosie si banda albastra, unde bem apa pe saturate si gustam ceva, in graba din pricina fetelor si vacilor, care nu se prea suportau unele pe altele... invidia primelor, am zis noi. Si mergem, si mergem si spre seara ajungem la Vanatare. Vizitam balconul, hotaram refacerea panoului informativ deteriorat si tragem o scalda dupa ce ne facem curaj. Norii tot mai amenintatori au inceput sa stropeasca, motiv pentru care ne-am grabit sa punem corturile de urgenta. Noroc ca nu a ploat nici tare nici mult, asa ca am putut sta la foc la o poveste, doar atat, ca bere nu am avut.

A doua zi pornim printre stropi pentru a ajunge la Ramet (obiectiv secundar bineinteles, primar fiind birtul din Bradesti). Socotind noi ca in maxim 3 ore punem cortul in Ramet, am zabovit cam mult la birt, de unde noi am fi plecat, dar pe cand ne ridicam venea tanti si mai comandam cate o bere, ghinion, nu alta. Socotind pana la urma ca e momentul sa adopt o atitudine responsabila am hotarat incheierea ritualului de distrugere si pornirea spre Cheia. Hotarati fiind sa trecem cheile Rametului pe firul apei, nu ne-a descurajat nici culoarea ei maronie, nici debitul crescut binisor. Echiparea in costume de baie, rucsacul sus si dai sa mearga. Anghel ne-a demonstrat ca se poate inota si cu rucsacul in spate si chiar fara ca acesta sa se ude. Eu nu am avut ce demonstra ca nu mi-a trecut nicaieri apa de buric. Un pic cam rupti am ajuns in Ramet, unde dupa un suc la cabana am pus corturile pe marginea drumului. Intre timp ma puse necuratu sa deschid telefonul si sa primesc un mesaj sumbru care ma obliga ca a doua zi sa fiu in Alba datorita unor probleme de servici. Am decis cu totii sa intrerupem tura aici si sa o reluam saptamana ce vine, din Ramet pana la Iezer. Ajunsi in Alba, dupa ce am gatat cu treburile, la cabana lu Ina am tras o tocana la ceaun si niste ciuperci de Kaufland pe gratar, capacite de un harbuz devorat pe marginea drumului.

 

Concluzii: o sa marcam traseul Varful Ugerul-Rogoaze, o sa amplasam sageti indicatoare in Lunca Ariesului pentru traseul cruce galbena Lunca-Vf. Ugerul, in saua de sub Ugerul si cateva pe partea nordica a platoului Bedeleu si o sa amenajam un punct de belvedere pe abruptul Bedeleului. Toata tura a fost inregistrata pe GPS pentru realizarea unor scheme detaliate a traseelor.

 

Vezi poze aici.


Inapoi